tag:blogger.com,1999:blog-53494642818686809692024-02-18T17:41:17.437-08:00Cutia cu reţeteUnknownnoreply@blogger.comBlogger31125tag:blogger.com,1999:blog-5349464281868680969.post-40297096140377946582017-11-20T12:21:00.001-08:002017-11-20T12:41:57.799-08:00Intră pe blogTu știi unde afli cele mai savuroase <a href="http://www.vacantierul.ro/" target="_blank">vacanțe</a>? Intră pe blog și descoperă.Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5349464281868680969.post-82718044018001758142017-11-20T12:20:00.000-08:002017-11-20T12:41:41.870-08:00Impresii de gustDeschide cutia cu rețete și bucură-te de tot ce-i guatos. Notează în <a href="http://www%2Csimonalazar.wordpress.com/" target="_blank">Carnete</a> impresiile tale gustative.Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5349464281868680969.post-13105491919898865772017-11-20T12:18:00.002-08:002017-11-20T12:41:23.812-08:00Lansările Kerei CalițaIar dacă vrei să afli cine e <a href="http://keracalita-jaristea.ro/istoria-marilor-carti-de-bucate-romanesti-doua-epistola-izurile-desavarsite-ale-sfarsitului-epocii-fanariote-si-reintoarcerea-la-masa-atatatorilor-si-pofticiosilor-de-mancari-boieri-pamanteni/" target="_blank">Kera Calița</a> și de unde vin rețetele ei, atunci nu rata lansarea ultimei sale cărți, duminică, 26 noiembrie, la ROMEXPO.Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5349464281868680969.post-37294532043481481092017-10-09T14:03:00.001-07:002017-10-09T14:03:28.268-07:00Timbales milanaises<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjL2rcOr3z1q_5hDjyhDWVADNeKrUTANtm9zPgQBuUrZhty4hi1FGPu8l_H4DrKtT8F1OcNtWoqaIeVhJqPTPxIFCcfuqIqvX67yTKSDIBjXOiG5dLY2LTTXFsuiHsmXvd1XT5DiACyRB8/s1600/timbala-milaneza-1.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="318" data-original-width="478" height="265" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjL2rcOr3z1q_5hDjyhDWVADNeKrUTANtm9zPgQBuUrZhty4hi1FGPu8l_H4DrKtT8F1OcNtWoqaIeVhJqPTPxIFCcfuqIqvX67yTKSDIBjXOiG5dLY2LTTXFsuiHsmXvd1XT5DiACyRB8/s400/timbala-milaneza-1.jpg" width="400" /></a></div>
Combinație stranie de aluat de tartă și macaroane, timbala milaneză cunoaște azi o simplificare a rețetei care o face accesibilă gospodinei moderne. Am preferat însă să reconstituim aici o rețetă de epocă, așa cum o propuneau, în 1856, Urbain Dubois și Émile Bernard, într-un uriaș manual de gastronomie clasică, pe înțelesul bucătarilor nobilimii ruse, veniți să se școlească la Paris. Cum asta e și epoca în care Grigore Capșa ucenicea pe lângă patiserii de la vestita Casă Boissier din orașul de pe Sena, ne putem imagina lesne că o rețetă asemănătoare i-a fost și lui sursă de inspirație.<br />
<br />
Vom pregăti întâi de toate aluatul – 500 g făină, 160 g unt, 80 g schinduf măcinat (sau molotru, cum i se mai zice pe la noi; va da o aromă puternică de leuștean și un plăcut de zahăr ars), 4 linguri de ulei de măsline, 25 g sare fină, 4 gălbenușuri, 400 ml de apă rece. Se adună făina grămăjoară și se face un culcuș în mijlocul ei, în care adăugăm restul ingredientelor. Apoi amestecăm, cu grijă să nu rămână cocoloașe, și frământăm, ca pentru un aluat obișnuit.<br />
...................<br />
<a href="https://simonalazar.wordpress.com/2017/02/12/timbales-milanaises/" target="_blank">Pentru detalii, AICI</a>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5349464281868680969.post-51071324280289836082017-10-09T14:01:00.002-07:002017-10-09T14:01:41.242-07:00„Tusnád libamell” (Piept de gâscă preparat ca la Tușnad)<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhxq7iY4Jz55Qqt1QBqkmiv5wiyOUXj8ZSxdSnjvHylcT-YXt-9Iw3GhMrFH8bo7L-wH2HD5QAMPw3ukkwCD7mZ7onGvoDNcVxm92S2TCz0_IlcCAtknGnFxeVlYR7mzhhyHzJES4pbRFk/s1600/piept-de-gasca-pe-varza.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="390" data-original-width="584" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhxq7iY4Jz55Qqt1QBqkmiv5wiyOUXj8ZSxdSnjvHylcT-YXt-9Iw3GhMrFH8bo7L-wH2HD5QAMPw3ukkwCD7mZ7onGvoDNcVxm92S2TCz0_IlcCAtknGnFxeVlYR7mzhhyHzJES4pbRFk/s400/piept-de-gasca-pe-varza.jpg" width="400" /></a></div>
<div style="background-color: white; border: 0px; color: #373737; font-family: "Helvetica Neue", Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 15px; margin-bottom: 1.625em; outline: 0px; padding: 0px; vertical-align: baseline;">
Într-o istorie a gastronomiei maghiare, în care am găsit o foarte interesantă teorie legată de poziţia bucătăriei din Ardeal şi de influenţele pe care le-a exercitat, de-a lungul secolelor, asupra celei din Imperiul Austro-Ungar, o reţetă mi-a atras atenţia. Este vorba despre Tusnad libamell, o savuroasă modalitate de preparare a cărnii de gâscă.</div>
<a name='more'></a><span id="more-1328" style="border: 0px; font-family: inherit; font-style: inherit; font-weight: inherit; margin: 0px; outline: 0px; padding: 0px; vertical-align: baseline;"></span><br />
<div style="background-color: white; border: 0px; color: #373737; font-family: "Helvetica Neue", Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 15px; margin-bottom: 1.625em; outline: 0px; padding: 0px; vertical-align: baseline;">
Reţeta presupune să ai la dispoziţie următoarele ingrediente: 1,5 kg de piept şi picioare de gâscă, 150 ml ulei, tarhon, cimbrişor, piper, sare, paprika, usturoi, seminţe de chimion, o linguriţă de făină, 200 ml smântână, 700 g varză murată, 50 g şunculiţă afumată, două cepe, o roşie, un ardei verde.</div>
<div style="background-color: white; border: 0px; color: #373737; font-family: "Helvetica Neue", Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 15px; margin-bottom: 1.625em; outline: 0px; padding: 0px; vertical-align: baseline;">
Carnea se curăţă şi se asezonează cu sare şi piper, după care se prăjeşte puţin în ulei ca să prindă o crustă. Varza se spală şi se pune puţin la fiert, ca să se mai înmoaie (pe jumătate). Se taie şunculiţa......................</div>
<div style="background-color: white; border: 0px; color: #373737; font-family: "Helvetica Neue", Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 15px; margin-bottom: 1.625em; outline: 0px; padding: 0px; vertical-align: baseline;">
<a href="https://simonalazar.wordpress.com/2017/04/14/tusnad-libamell-piept-de-gasca-preparat-ca-la-tusnad/#more-1328" target="_blank">Află detaliile, AICI</a></div>
Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5349464281868680969.post-88575199284384381302017-10-09T13:46:00.000-07:002017-10-09T13:47:35.823-07:00Cotlete de miel la cuptor cu orez otoman (rețeta Kerei Calița)<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEglgJXf9wyEFC6gZA8Id2wLQOQA9Im8qUw4F5jGONE3USUxYQiKR54vgA6Aaul8jAGVRxyBbClbA_iZSjuBjZ5057daUaXVAy8DS6E5Yw3CXnJwdA-1CwxfJFwnIpnL0aGk_cQFgEI7KfE/s1600/IMG-20170525-WA0002.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="1200" data-original-width="1599" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEglgJXf9wyEFC6gZA8Id2wLQOQA9Im8qUw4F5jGONE3USUxYQiKR54vgA6Aaul8jAGVRxyBbClbA_iZSjuBjZ5057daUaXVAy8DS6E5Yw3CXnJwdA-1CwxfJFwnIpnL0aGk_cQFgEI7KfE/s400/IMG-20170525-WA0002.jpg" width="400" /></a></div>
Când a venit Nicolae Mavrocordat, hospodar, la întâia lui domnie, a găsit la București un vid legislativ perfect.<br />
<br />
Și s-a pus Domnul pe treabă, și în scurtă vreme „codicele lui Mavrocordat” (adecă legile), se aplica la tribunalul de criminalion.<br />
<br />
Voevodul, a mărit numărul boierilor din divan și a adus nu numai boieri din cei mari, dar și din cei din cinul al doilea și al treilea pentru continuarea procesului de pravile (legi).<br />
<a name='more'></a><br />
<br />
Și cum s-au înmulțit boierii divăniți, a pierdut socotalea venirii și plecării lor de la sfatul domnesc și al țării, s-a mâniat și l-a chemat pe sfetnicul lui de taină, care stătea la taclale cu consilierii în jurul unei tipsii „plină ochi” de cotlete de berbecuț și pilaf turcesc. Icioglanii fuseseră puși la treabă, să coacă la cuptor 3 kg cotlete de miel cu 200 ml ulei de măsline, o linguriță de...............................<br />
<a href="http://keracalita-jaristea.ro/cotlete-de-miel-la-cuptor-cu-orez-otoman/" target="_blank">Citește pe blogul KERA CALIȚA toate detaliile rețetei</a><br />
<br />Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5349464281868680969.post-15831605514595103392017-10-09T13:41:00.001-07:002017-10-09T13:46:40.488-07:00Saramură de crap de Dunăre (rețeta Kerei Calița)<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh4DaMoKbegWRAJTDu0tt2QJHwzVPlQ3m7IgrIKt3B-HOHVWkrjc97ZePMu2wHtAUrO9q17KXvZuc1MKczBgCMYbQVNMBTXJiD52Ar7-xHHwrm2BgUt1TFGmodZVfB8gV1DVhmg_esU5BI/s1600/IMG-20170525-WA0004.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="1200" data-original-width="1599" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh4DaMoKbegWRAJTDu0tt2QJHwzVPlQ3m7IgrIKt3B-HOHVWkrjc97ZePMu2wHtAUrO9q17KXvZuc1MKczBgCMYbQVNMBTXJiD52Ar7-xHHwrm2BgUt1TFGmodZVfB8gV1DVhmg_esU5BI/s400/IMG-20170525-WA0004.jpg" width="400" /></a></div>
Barba Panagachi, aruncătorul de șiș, nu a ieșit din cuprinsul portului decât de două ori în tot cuprinsul ticăloșitei sale vieți: când l-au botezat la biserica Panaghia din buza vadului și la înmormântarea sa la cimitirul săracilor, la Sfânta Maria.<br />
<br />
Căpitanului Levantului, mult i-a plăcut să asculte zvonul din josul apei, să se uite cum trec puhoaiele de barcazuri, să bea o tescovină și să mănânce saramură de crap. Locantierul din port mult îl sâcâia pe căpitan, dar, din stimă îi gătea cu mâna lui saramura de crap.<br />
<br />
<br />
<a name='more'></a>Pentru zece palicari, stăpânul cârciumii tăia 12 potcoave de crap în jur de 3 kg pe care le frigea pe amândouă părțile pe o plită încinsă și acoperită cu sare zgrumțuroasă de mare. Locantiera alături, adeca nevasta lui, punea la copt pe plita încinsă un kg de ardei kapia, un kg de ardei gras verde, 20 bucăți ardei iute, 5 bucăți de roșii tăiate pe din două, 5 bucăți de ceapă tăiate în patru. După ce cocea legumele, le punea la fiert cam 10 minute în 500 ml apă de puț de-aci din Brăila și apoi dădea gustul cu o căpățână mare de usturoi zbrobită, o lingură de boia dulce, o jumătate linguriță de boia iute, o legătură groasă de pătrunjel verde, 200 ml vin dulce de Murfatlar. Pe un cântec pe deasupra apelor, cu încredere, nădejde și melancolie, într-o cratiță cât o jumătate de masă........................<br />
<a href="http://keracalita-jaristea.ro/saramura-de-crap-de-dunare/" target="_blank"><br /></a>
<a href="http://keracalita-jaristea.ro/saramura-de-crap-de-dunare/" target="_blank">Citește pe blogul KERA CALIȚA toate detaliile rețetei</a>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5349464281868680969.post-23985555979596444832017-09-15T23:55:00.000-07:002017-10-09T13:41:25.775-07:00Sul de creier (rețeta KEREI CALIȚA)<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhy0kAXnhC-O0zWCCVr0sG1M-5iACAoTTirSGuU4OVrNv7ZAHQqpgRIemPXSg7jHlRPA3adcYJZ39f4rQM951bP_CEH5GvSWdlezSNXI_suubfPf-v6CVBwaCuMSJEgmIh4pg1UHhVp164/s1600/sul+de+creier.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="720" data-original-width="960" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhy0kAXnhC-O0zWCCVr0sG1M-5iACAoTTirSGuU4OVrNv7ZAHQqpgRIemPXSg7jHlRPA3adcYJZ39f4rQM951bP_CEH5GvSWdlezSNXI_suubfPf-v6CVBwaCuMSJEgmIh4pg1UHhVp164/s400/sul+de+creier.jpg" width="400" /></a>Fiica domnitorului Radu Șerban, Elina, soție a marelui postelnic Constantin Cantacuzino, a căpătat într-o viață lungă cinci fete și șase băieți.<br />
<br />
Și după datina principatului, fetele și-au luat la măritiș partea cuvenită din averea părintească, iar restul satelor și a pământurilor a fost împărțit în bună liniște și pace băieților clironomi, de marea postelniceasă Elina Cantacuzino, rămasă văduvă și retrasă la moșia baștinei sale – Mărginenii.<br />
<br />
La masa împărțelii averii părintești, Elina doamna a adus și suluri de creier pentru desfătarea pântecului și vigilența minților odraslelor.<br />
<br />
Proporții pentru foaie: 4 ouă, 4 linguri mari de ulei, 4 linguri tot atât de mari de făină, 5 linguri tot atât de adânci de brânză rasă, 300 ml de lapte. Se face un rântaș din ulei și făină, cu mare băgare de seamă pentru a rămâne alb ca pânza de borangic și se stinge cu laptele călduț abia muls de la vacile din gospodărie. După ce s-a răcit se pun: .......................<br />
<br />
<a href="http://keracalita-jaristea.ro/sul-de-creier/">Citește pe blogul KERA CALIȚA toate detaliile rețetei</a>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5349464281868680969.post-9560822742918664282017-09-15T00:00:00.000-07:002017-09-17T00:00:14.708-07:00Borș de pește mânăstiresc (rețeta Kerei Calița)<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhf-YJ0BeHj9JeYwMrPawWnSQ8ihq8frfy2-2QgD1CgVG0VlhdxgTYRrOH2fS7VQuXN4CExHkt5L6VvHHRO7ihyXzKVQ68336JtjB6RNX2Jm7JYbhzElpQF9EHS_CBKL2LTYfT6pGIRAhE/s1600/bors.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="720" data-original-width="960" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhf-YJ0BeHj9JeYwMrPawWnSQ8ihq8frfy2-2QgD1CgVG0VlhdxgTYRrOH2fS7VQuXN4CExHkt5L6VvHHRO7ihyXzKVQ68336JtjB6RNX2Jm7JYbhzElpQF9EHS_CBKL2LTYfT6pGIRAhE/s400/bors.jpg" width="400" /></a>În 1796, curtea domnitorului Alexandru Moruzis, s-a retras la fereală în pădure, la mânăstirea Cotroceni.<br />
<br />
Într-una din zile, beizadelele Dimitrios, Nikolaki și Gheorghios, la preumblarea prin pădurea mânăstirii, luminați de Panaghia, au găsit un izvor cu apă limpede și curată ca apele Trapezuntului.<br />
<br />
La așa descoperire, călugării mânăstirii Cotroceni au pus la foc în cuhnia zidită de cărămidă peste cărămidă, cu hornul înalt de 14 metri, un borș de pește din crap lucios adus de la Dunărea cea lată.<br />
<br />
Crapul de 9 kg încă se zbătea când solzii în culori de argintiu și sidefiu s-au răzuit cu un cuțit lat, bine pilit. Alături cazanul bisericesc s-a umplut cu <br />
apă, o lingură de sare grunjoasă unde s-au trântit:cozile rămase de la șalăul adus c-o zi înainte, coada de la crap și pe deasupra 2 kg de cărășel. Când au fiert bine s-au strecurat toate printr-o sită mai rară să curgă peștele fiert fără oase.<br />
<br />
Într-o șaică se fierb legumele abia culese din grădină: 2 morcovi mari, 2 țeline mijlocii, 3 ardei grași cu cotor cu tot, 3 cepe sănătoase și tulpinele de la 3 legături de leuștean. După ce au fiert ..................<br />
<br />
<a href="http://keracalita-jaristea.ro/bors-de-peste-manastiresc/">Urmărește pe blogul KERA CALIȚA toate detaliile rețetei</a>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5349464281868680969.post-25524854148962482542013-08-01T06:31:00.000-07:002013-08-01T06:33:31.265-07:00Festin cu carne de post<div class="MsoNormal">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg1DyXRryk5Cmu3ttRtQ_Q9PfLSuUEoCNkzVaowqSbb6jxnJ64Ko08W0tgZQCNw48GNMw-FuccD9GTJ8KOzZEdx1THmiBsbsmHd6MzDXdxdoxmZ0VyPKJOQFWHGzSlLLvSLEHLKSgcYAKE/s1600/soia.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="280" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg1DyXRryk5Cmu3ttRtQ_Q9PfLSuUEoCNkzVaowqSbb6jxnJ64Ko08W0tgZQCNw48GNMw-FuccD9GTJ8KOzZEdx1THmiBsbsmHd6MzDXdxdoxmZ0VyPKJOQFWHGzSlLLvSLEHLKSgcYAKE/s320/soia.jpg" width="320" /></a></div>
<span lang="RO">Azi am fost invitata la ziua unei
prietene. Muzica buna, prieteni si mai buni, dar mancarea ce se lafaia pe mese
iti facea cu ochiul si te ruga atat de gales: Mananca-ma! Nu stiai spre ce sa
te indrepti mai intai: spre sandvisurile (cu pateu, salam sau branza), spre
muntii de snitele aurii, spre bolurile cu sosuri atat de savant condimentate,
sau spre prajituri ... <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Cum nu mi-am propus sa tin Postul Sfintei
Marii, n-am avut nici o retinere in ceea ce priveste meniul. Totul era gustos
si incepusem sa ma intreb daca ma voi putea opri din mancat intr-un timp
rezonabil. Pe de alta parte, nu puteam lasa sa se strice bunatatea de mancare.
M-am uitat in jur si am vazut ca nu ma prea deosebeam de ceilalti, cel putin
din acest punct de vedere. Toti aveau farfuriile pline cu toate alimentele
interzise in aceasta perioada. In capusorul meu a aparut primul semn de
intrebare. Chiar nu se mai tine post in ziua de astazi? Tocmai eram pe punctul
de a-mi exprima dilema, cand cineva ma intreaba ce parere am despre produsele din
soia. Nu am stat prea mult pe ganduri cand i-am raspuns ca nu-i inteleg pe toti
cei care se amagesc cu niste boabe insipide in loc de carne. Ce inseamna carne
de soia? Praf in ochi. Nimic nu poate egala gustul unei fripturi pe gratar, cu
mult mujdei de usturoi. Mai mult decat atat, imi plac prea mult lucrurile
adevarate pentru a le inlocui cu niste iluzii. Am vazut eu ca s-a uitat ciudat
la mine si m-a ocolit apoi toata seara. M-am gandit ca nu prea e intreg la
minte si nu merita sa analizez prea mult situatia creata. Ca atare, am
continuat sa mananc. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Ironia sortii a facut sa aflu, peste putin
timp, ca toata mancarea pe care o savurasem pana atunci era pe baza de soia.
Stiti voi, boabele acelea insipide (dar atat de gustoase insa, fie vorba intre
noi). Prin urmare, vrand-nevrand, a trebuit sa-mi reconsider atitudinea. Ce
conteaza din ce e facuta mancarea, atata timp cat e gustoasa! Cine stie, poate
voi ajunge sa-mi placa si melcii, scoicile sau caracatitele. Tot ce-i posibil,
caci vor mai fi si alte petreceri.. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Daca tinem cont ca are un efect regenerator
pentru celule, regleaza tranzitul intestinal si este indicata in caz de
obezitate, hipertensiune arteriala sau boli cardiace, atunci cu siguranta soia
este un aliment minune. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Asa ca, daca doriti sa preparati o mancare
gustoasa (sa te lingi pe degete nu alta), dar si sanatoasa, folositi cu
incredere soia. S-ar putea chiar sa nu mai renuntati la ea. </span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><b>TOCANITA DE SOIA </b><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">INGREDIENTE: 3 cepe si 2 ardei verzi taiati
marunt, 5 catei de usturoi pisati, 300 gr boabe de soia fierte, o lingurita
miere, o cutie de rosii in bulion, condimente (cimbru, piper, dafin, busuioc),
patrunjel, marar, sare, ulei. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">PREPARARE: Se incinge uleiul intr-o cratita si
se caleste ceapa, apoi ardeii. Se adauga rosiile, bulionul, boabele de soia si
o cana din zeama in care au fiert. Se lasa sa fiarba, adaugandu-se si
condimentele, zarzavatul, mierea si usturoiul pisat. Dupa ce lichidul a scazut,
se poate lua cratita de pe foc. In putina apa si ulei se calesc: ceapa, ardeiul
si usturoiul. Tocanita e mult mai gustoasa daca se serveste alaturi de
muraturi. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><b>OREZ CU SOS DE SOIA</b><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">INGREDIENTE: 250 de gr orez, 2 oua, 100 gr
margarina, sos de soia. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">PREPARARE: Orezul se pune la fiert intr-o oala
cu apa, iar, pentru a nu se lipi, se toarna cateva picaturi de ulei. Dupa ce a
fiert se scurge foarte bine. Separat se topeste, la foc mediu, o treime din
cantitatea de unt intr-o tigaie. Cele doua oua se bat foarte bine, adaugandu-se
si doua linguri de apa si o lingurita de sos de soia. Cand margarina este
foarte bine incinsa, se rastoarna ouale batute si se stropeste iar amestecul cu
un pic de sos de soia. Dupa ce s-a format in tigaie omleta, se rastoarna orezul
si apoi restul de unt. Se amesteca din cand in cand ca sa nu se lipeasca. Este
o excelenta garnitura pentru fripturi sau mancaruri cu carne. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><b>MUSACA DE CARTOFI CU SOIA</b><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">INGREDIENTE: 1 kg de cartofi, 3 cepe,
patrunjel, 300 gr soia granulata, margarina, sare, 50 ml lapte de soia. <o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">PREPARARE: Intr-o oala se pun cartofii la
fiert, dupa ce au fost curatati de coaja si taiati bucatele. Pentru a iesi
foarte gustosi, este bine ca stratul de apa sa-i depaseasca doar cu un deget.
Se adauga si cateva picaturi de ulei pentru a nu se lipi. Dupa ce au fiert, se
sfarama foarte bine (ca la piure) si se adauga margarina si laptele de soia.
Separat se inmoaie soia granulata cam o jumatate de ora in apa calda. Intr-o
tigaie se calesc ceapa, soia, patrunjelul impreuna cu condimente (sare, piper,
cimbru). Intr-un vas jena se pune un strat de pasta de cartofi, iar deasupra
soia preparata. Se da la cuptor si poate fi servita cu un sos de rosii deasupra
sau cu muraturi.</span></div>
Unknownnoreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-5349464281868680969.post-26919161943428479592013-07-05T07:04:00.000-07:002013-08-01T07:05:34.974-07:00Paella - un mit spaniol<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhBV7pBihFbs07zDAmsCxeJ1VCx8InlF66gG3C8FAIe4OxyOyG1Ljl-QjiUKGYb3TJG89_5hTs8Ok5tng-doxs0GayY1ECt77SzhbY7v7RHkkp3kKiqlDRPu6oR547VZ2C7jixcaR8ITUA/s1600/spania.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhBV7pBihFbs07zDAmsCxeJ1VCx8InlF66gG3C8FAIe4OxyOyG1Ljl-QjiUKGYb3TJG89_5hTs8Ok5tng-doxs0GayY1ECt77SzhbY7v7RHkkp3kKiqlDRPu6oR547VZ2C7jixcaR8ITUA/s400/spania.jpg" width="400" /></a></div>
<div class="MsoNormal">
Nu mi-ar fi displacut daca m-as fi nascut in
Spania. Pe langa iuteala cu care as vorbi (nu stiu de ce mi se pare ca
spaniolii nu au deloc de gand sa piarda timpul si se grabesc sa rosteasca cat
mai multe cuvinte intr-un minut) in fiecare duminica as fi fost pusa in fata
unei portii zdravene de paella, pe care as fi infulecat-o undeva la iarba
verde. In fiecare duminica, cu mic cu mare, ibericii ies "la aer" si
prepara aceasta mancare cu un nume carora romanilor nu le spune inca nimic.
Este atat de pretuita incat cea mai mare paella preparata vreodata avea nici
mai mult, nici mai putin decat... 20 metri in diametru, iar 100.000 de oameni
au avut privilegiul de a o degusta. Acest "eveniment" a avut loc in
anul 1992, la Valencia.</div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Paella provine din cuvantul arab
"baqiyah", care se traduce prin "resturi de mancare". Totul
a pornit de la obiceiul de a le permite nevoiasilor sa ia resturile de la masa
celor mai bogati. Era vorba de carne de peste, de pui, legume etc. Pentru a le
transporta mai usor, saracii le amestecau si le puneau intr-un singur vas. Asa
a luat nastere cea dintai paella. Reteta a fost imbunatatita de primii
musulmani care au ajuns in Valencia, in secolul al VIII-lea, si care au adus un
ingredient necunoscut pana atunci. Niste bobite albe, usor alungite si care se
umflau atunci cand fierbeau. Era vorba de orez. Spaniolii au fost incantati de
"inovatie" si au invatat sa combine orezul cu ceea ce primeau de la
festinuri, dar si cu alte ingrediente locale cum ar fi broastele, ratele,
melcii, tiparii, potarnichile si ierburile aromate.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Acum puteti alege din mai multe sortimente:
"paella de carn" (paella cu carne), "paella de peix"
(paella cu peste) si "paella de marisc" (paella cu fructe de mare).
Cele mai sofisticate tipuri de paella necesita un procedeu elaborat de
preparare, in care ingredientele de diferite culori se asorteaza, contrastand
cu orezul ingalbenit de adaosul de sofran. Chiar si tigaia in care se prepara
este una speciala. Fabricata din inox, trebuie sa fie circulara, spatioasa,
putin adanca si cu fundul mai gros si plat. Pentru a fi usor de manuit, tigaia
este prevazuta cu doua manere. Cum se procedeaza? Mai intai se toarna uleiul de
masline, apoi se prajesc carnea si legumele. Se adauga apa fiarta si dupa
cateva minute si orezul. Cand acesta este aproape fiert, se ia tigaia de pe foc
si se lasa pana cand toata apa este absorbita. Paella se serveste dupa ce a
fost lasata sa se raceasca putin.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<b><span lang="RO">Paella
cu fasole si melci<o:p></o:p></span></b></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">INGREDIENTE: 500 g carne de pui, 500 g carne
de iepure, 480 g orez, 350 g amestec de diferite tipuri de fasole si optional
ardei iute rosu si verde, 24 de melci (optional), 120 g rosii, un litru si
jumatate de apa, ulei de masline, sare, paprica, sofran si rozmarin.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">PREPARARE: Carnea de gaina si de iepure se
curata, se spala si se taie in bucati mici. Intr-o tigaie speciala de paella se
incinge uleiul de masline si se prajesc bucatile de carne. Cand acestea s-au
rumenit, se adauga rosiile decojite si taiate cubulete si apoi fasolea. Se
amesteca bine si cand fasolea se inmoaie se adauga putina paprica. Dupa cateva
minute se toarna in tigaie apa fiarta si apoi se presara sofran si sare. Melcii
se spala si se adauga si ei, lasand compozitia sa fiarba. Dupa aproximativ 10
minute se adauga orezul si se amesteca. Se mai poate completa cu apa fiarta,
daca este cazul. Tigaia se lasa la inceput pe un foc potrivit, urmand ca spre
sfarsit sa i se reduca puterea. Cand orezul este aproape uscat, se ia tigaia de
pe foc, se pun cateva ramurele de rozmarin peste orez si se lasa asa pana cand
apa este absorbita. Tigaia se acopera cu un prosop, timp de 10 minute. Paella
se serveste dupa ce s-a mai racit putin.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><b>Paella cu fructe de mare</b><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">INGREDIENTE: 125 ml vin alb sec, o lingurita
cu sofran, ulei de masline, 100 g ceapa tocata, 225 g orez cu bobul lung, un
ardei gras rosu, un ardei gras portocaliu, 750 ml supa de pui, 160 g piept de
pui fara pielita, 225 g creveti proaspeti, 50 g cozi de homar, 450 g midii, 900
g scoici, 100 g inima de anghinare, 225 g mazare congelata, 100 g rosii.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">PREPARARE: Se incalzeste cuptorul si apoi se
dezgheata mazarea, se toaca ceapa, rosiile si ardeii. Crevetii se curata, iar
carnea de pui se taie cubulete. Se spala si se curata scoicile si midiile. In
tigaia speciala pentru paella se incinge uleiul de masline si se caleste ceapa
timp de cateva minute, pana cand devine aurie. Se adauga orezul si se lasa pana
cand se aureste, fara a se arde insa. Se adauga vinul si sofranul si se
amesteca pana cand vinul este absorbit. In continuare se adauga ardeii, cate
putina supa, pana cand este si ea absorbita de orez. Trebuie sa aveti rabdare
si sa nu turnati toata supa odata. Cubulete de carne se amesteca in compozitie,
apoi si crevetii, scoicile, midiile si homarii. Tigaia se pune in cuptorul
incalzit, timp de 8-10 minute, pana cand se deschid midiile. Se adauga mazarea,
rosiile tocate si inimile de anghinare si se mai tin in cuptor inca 2 minute.</span></div>
Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5349464281868680969.post-8171664298048001632013-07-01T06:23:00.000-07:002013-08-01T06:26:25.964-07:00Povestea bobului de mazare<div class="MsoNormal">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiBuCObT0JvrMkBTcfA23-_2MqHSYYHQZi3QsmSk8Gf8UULyq3ZjVi9j2iVox5SXiFS0OmMUmiEuKd7mEN66bVZMuQfE7r3-aWP7sWM-8uUMsdGf2dG_47aEhIwYH10MOZIBHushxftNpE/s1600/mazare.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiBuCObT0JvrMkBTcfA23-_2MqHSYYHQZi3QsmSk8Gf8UULyq3ZjVi9j2iVox5SXiFS0OmMUmiEuKd7mEN66bVZMuQfE7r3-aWP7sWM-8uUMsdGf2dG_47aEhIwYH10MOZIBHushxftNpE/s400/mazare.jpg" width="400" /></a></div>
Mazarea este o planta
anuala din familia leguminoaselor, cu radacina pivotanta, lunga pana la 1
metru. Cel mai important este insa fructul, o pastaie, care contine 3-9
seminte. Fiind foarte bogata in proteine, este folosita in alimentatie, dar
unele soiuri se cultiva mai ales pentru valoarea lor furajera. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Definitia poate parea
un pic cam seaca, dar povestea este cunoscuta de toti copiii. Se spune ca
demult traiau intr-o imparatie de la marginea pamantului un imparat si o
imparateasa. Ei aveau un singur fecior de care erau tare mandri. Evident ca
baiatul crestea intr-o zi cati altii intr-un an si in curand i-a sosit vremea
sa se insoare. Dar nu orice fata putea sa-i fie potrivita. Trebuia sa fie o
adevarata printesa. Intamplarea face ca la portile palatului sa soseasca o
printesa. Parintii sunt pusi in fata unei dileme. Cum sa se convinga daca fata
este cu adevarat o printesa? Unii dintre dumneavoastra se gandesc poate la cine
stie ce teste complicate. S-a recurs insa la o metoda originala si ingenioasa.
Sub nenumaratele saltelute din puf ale patului s-a pus o bob de mazare. Un
singur bob de mazare. Sa nu va inchipuiti ca era unul magic. Era cat se poate
de banala. A doua zi, fata este intrebata cum a dormit. Raspunsul a dovedit pe
deplin faptul ca era o printesa adevarata. Saraca fata a avut un somn agitat si
era plina de vanatai. Ceva o deranjase. Nu va mai spun cum se termina povestea.
Sfarsitul este unul previzibil. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Sfatul meu este sa
folositi boabele de mazare pentru mancare, caci mai rar soseste la usa
dumneavoastra o printesa. Pastrati insa cateva boabe pentru orice
eventualitate. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<b>MAZARE CU VERDEATA </b><o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
INGREDIENTE: 1 1/2 kg
mazare, 3 cepe, o cutie cu rosii in bulion, ulei, patrunjel verde, marar, o
lingurita faina, o lingura de zahar, sare.
<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
PREPARARE: Mazarea se
fierbe in apa clocotita cu sare. Ceapa se taie marunt si se inabusa in ulei
pana se topeste. Se adauga mazarea, rosiile in bulion, sarea si o parte din
verdeata tocata marunt. Cand clocoteste se pune faina diluata in apa rece. Se
mai lasa inca 10-15 minute si apoi se ia de pe foc. Se serveste cu marar tocat
si presarat deasupra. .<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<b>MAZARE CU CAROTE</b><o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
INGREDIENTE: un kg de
mazare, 1/2 kg morcovi tineri, doua cepe, patrunjel, hasmatuchi, o lingurita
zahar, sare, ulei. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
PREPARARE: Morcovii se
taie rondele mai groase, impreuna cu ceapa tocata si se pun la fiert in 4-5
linguri de apa. Cand morcovii sunt pe jumatate fierti, se adauga boabele de
mazare, patrunjelul si hasmatuchi, sare si zahar. Se acopera cu o ceasca cu
apa. Cand legumele sunt complet fierte, se scoate buchetul de verdeata. In
functie de preferinte, se poate adauga si unt.<o:p></o:p></div>
<br />
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5349464281868680969.post-28774784701819360992013-05-03T05:03:00.000-07:002013-08-01T05:52:24.236-07:00Sandvisuri pentru pauza scolarului mic<div class="MsoNormal">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgIOn5JlGyV7NU32JoyqDS_QZ85wjKbN67lnHL-ZWk_QW134Nhs6kSAiFDnr5FCAW_d8AaNffRNZu6iZfrYrZ0r2mcj4tNo0cTh11lxqQ7OtsnaJeGodwJbOfF9nugrZwGU6Y_G_s3jqiM/s1600/sandvisuri.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="640" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgIOn5JlGyV7NU32JoyqDS_QZ85wjKbN67lnHL-ZWk_QW134Nhs6kSAiFDnr5FCAW_d8AaNffRNZu6iZfrYrZ0r2mcj4tNo0cTh11lxqQ7OtsnaJeGodwJbOfF9nugrZwGU6Y_G_s3jqiM/s640/sandvisuri.jpg" width="480" /></a></div>
<span lang="RO">Orice scolar, fara exceptie, adora pauzele.
Este momentul in care sunt date uitarii toate grijile. "Ce importanta are
daca n-am stiut la matematica. S-a nascut cineva invatat? Hai mai bine sa
mancam ceva!" Evident, preferata va ramane pauza mare. De ce? Este pauza
in care se poate manca pe indelete.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
Ar fi interesant sa te strecori usurel in
ghiozdanul unui elev de clasa I. Vei da peste manuale si caiete cu coperti
nou-noute, creioane colorate si stilouri "magice" (in definitiv cu
ele invata sa scrie primele litere si tot ele sunt atat de stranse cu
infrigurare intre degetele). Dar undeva, intr-un buzunar separat, se afla o
punguta cu un continut misterios. Copilul il cauta mereu cu privirea si tare
mult si-ar dori sa puna mana pe el. Dar nu se poate. Doamna invatatoare nu ii
da voie in timpul orei. Clopotelul aduce rezolvarea dilemei. Este pauza si
aproape totul este permis. Punguta se deschide si de acolo ies la iveala
sandvisurile. Multe sandvisuri si atat de aromate, incat nu te poti abtine sa
nu le mananci pe toate. </div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"> </span>Pregatirea sandvisurilor presupune insa o
adevarata strategie. Parintii se duc la cumparaturi, iar dimineata, inainte de
a pleca la scoala, pe masa din bucatarie are loc o mica... vrajitorie. De cele
mai multe ori, copiii nu isi pot explica cum toate acele ingrediente (rosii,
bucati de cascaval, branza, felii de salam) s-au transformat intr-un delicios
sandvis. </div>
<div class="MsoNormal">
Dar si parintii au o dilema. Cum sa procedeze
pentru ca pachetelul de mancare pe care il ofera copilului dimineata sa fie in
acelasi timp si gustos, si sanatos? Unii dintre noi ar putea spune ca nu le
poti avea pe amandoua. Un copil de clasa a treia insa ne-ar putea contrazice.
El a invatat la scoala, in cadrul programului "Si eu mananc
sanatos!", ca este posibila - mai mult decat atat, necesara - o educatie
alimentara sanatoasa. Ce inseamna aceasta? In primul rand, elevii sunt invatati
care sunt principalele substante nutritive (proteine, glucide, grasimi,
vitamine, saruri minerale), in ce alimente se pot gasi si in ce masura pot ele
influenta sanatatea. </div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"> </span>O vorba din popor spune: Vai de parintii care
nu-si asculta copiii! Se potriveste de minune si in acest caz. Elevii de 9-10
ani isi vor putea invata parintii ca este foarte bine pentru dintii tai sa
mananci branza si lapte, iar fructele si legumele proaspete contin multe
vitamine, iti intaresc gingiile si te ajuta sa cresti mare. (Simona Chiriac)</div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">SURPRIZA CU OU SI ROSII </span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Tin minte ca era
sandvisul meu preferat si invidiat de aproape toti colegii mei. Din aceasta
cauza o rugam pe mama sa-mi pregateasca cat mai multe. Saraca, se gandea ca le
mananc pe toate si tare se mai bucura. Eu insa de abia apucam sa mananc unul.
Restul erau impartite intre colegii mei. Cum se procedeaza? Se prajesc oua
intr-o tigaie (folosind ulei sau unt). Intre timp se pun cateva felii de paine
la prajit. Cand ouale sunt gata se asaza pe cate o felie de paine. Deasupra se
pun rosii, ridichi, castraveti taiati felii, se poate rade cascaval si se
acopera cu o alta felie de paine. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
SANDVIS CU PASTA DE BRANZA </div>
<div class="MsoNormal">
Pe acesta l-am
descoperit un pic mai tarziu. Ca orice copil, am avut momente in care nu-mi
placeau anumite verdeturi sau legume. De aceasta data a fost vorba despre
marar. Cred ca este nevoie de timp pentru a-l aprecia. Se face o pasta din
urmatoarele ingrediente: branza (de preferat cea de vaci, mai putin sarata),
unt, marar si, in functie de preferinte, chimen. Pentru a fi reusita, pasta
trebuie foarte bine omogenizata. Se intinde pe paine si se orneaza cu frunze de
salata sau diferite legume.</div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"> </span>SANDVIS CU PASTA DE PESTE SI UNT</div>
<div class="MsoNormal">
Pestele este deosebit de util celor mici,
fiind bogat in fosfor. Toata lumea stie ca trebuie sa mananci cat mai mult
peste daca vrei sa fii destept. Pasta se prepara din bucati de peste (macrou,
sardele) frecate cu unt pana se omogenizeaza. Feliile de paine se ung cu
aceasta pasta si se decoreaza neaparat cu o felioara de lamaie, dar si cu feliute
de masline sau gogosar la otet.</div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
SANDVIS CU PASTRAMA DE PUI SI MURATURI</div>
<div class="MsoNormal">
Toamna tarziu sau iarna, cand se deschid
primele borcane cu muraturi, timp de cateva zile vom manca absolut orice cu
"acrituri". Prea le-am dus dorul un an intreg! Exceptie la
"categoria dor" fac poate prajiturile sau gemul. Dar nu as baga mana
in foc pentru asta. Se cumpara o bucata potrivita de pastrama din piept de pui
si se taie in feliute subtiri. Se unge o felie cu unt si pe deasupra se asaza
pastrama. Se adauga maioneza, muraturile (mai ales castraveti, dar si felii de
gogonele, conopida sau morcovi).</div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Pofta buna!<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5349464281868680969.post-28318874567821442972013-04-02T01:38:00.001-07:002013-04-02T01:38:18.773-07:00Apel umanitar. Ajuta un copil cu autism sa zambeasca! Ajuta-l pe Mihnea!<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgHlncHe-9jpA2TNiKI85Fh2T4s1Ab0AI0sdgCZ870jtNldNFKFGq9ppYGe93pBDJAs58AFxDrZc4i7i-fCXq9tHcVrFPqEJlFr4zGU-HIz4CZZmHcZYJ7dkj9T38_wYL-GQrjbEZ8rmYs/s1600/Apel+Umanitar+1.jpg" imageanchor="1" ><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgHlncHe-9jpA2TNiKI85Fh2T4s1Ab0AI0sdgCZ870jtNldNFKFGq9ppYGe93pBDJAs58AFxDrZc4i7i-fCXq9tHcVrFPqEJlFr4zGU-HIz4CZZmHcZYJ7dkj9T38_wYL-GQrjbEZ8rmYs/s320/Apel+Umanitar+1.jpg" /></a>
Părinţii au aşteptat mulţi ani să le vină pe lume un fiu. Minunea s-a produs, în toamna anului 2010.
L-au botezat Mihnea-Dan.
La început, era un puşti precum ceilalţi, zâmbind prietenos, ca într-o reclamă de pampers. Liniştit. Poate mult prea liniştit. Văzându-l crescând alături de verişoara lui, doar cu trei luni mai mare, părinţii au putut observa primele semne ale unui autism sever. Pe măsură ce timpul trecea, lumea din jur îi devenea străina. Nu vorbea, nu socializa, se închidea în universul lui.
Medicii au confirmat diagnosticul bolii când Mihnea a împlinit 2 ani şi 4 luni. Avea, deja, întârziere în vorbire, comunicare şi înţelegere. Autismul este o boală care are şanse de vindecare doar în 47% dintre cazuri, dar medicii i-au încurajat pe părinţi: în cazul lui, acţionând rapid, cu un tratament intensiv, sunt 90% şanse ca el să fie recuperat până la împlinirea vârstei şcolare.
Citeste mai mult despre acest caz <a href="http://albumliterargastronomic.blogspot.ro/2013/04/ajuta-un-copil-autist-sa-zambeasca.html">aici</a>, <a href="http://vacantierul.ro/apel-umanitar-ajuta-un-copil-autist-sa-zambeasca-ajuta-l-pe-mihnea/">aici</a> si <a href="http://presadeturism.ro/apel-umanitar-mihnea-autism/">aici</a>.
___________
Astazi este Ziua Internationala de Constientizare a Autismului! O donatie cat de mica pentru ajutorarea acestui copil poate fi semnul ca ai constientizat existenta acestei afectiuni care macina copilaria a 6 copii la fiecare 1000 de nou-veniti pe lume in mileniul III! Nu este o boala ereditara! Este o afectiune adusa de alimentatia gresita a parintilor, de mediul nociv in care traiesc, de stresul de fiecare zi. Parintii lui Mihnea sunt perfect sanatosi, cu o inteligenta peste medie. La fel sunt parintii multor copii autisti. Un copil la fiecare 166 de nou nascuti vine pe lume cu aceasta afectiune. Unii sunt depistati la timp, altii, din nefericire, nu... si pe masura ce vor creste se vor inchide in lumea lor. Trebuie sa facem brese in zidul care-i inconjoara si sa le trimitem dragostea noastra.Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5349464281868680969.post-11838181294440427712013-03-01T05:49:00.000-08:002013-08-01T05:52:03.554-07:00Ai mancat orez astazi?<div class="MsoNormal">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi85ZHnFXb_imCKKbPgxrO6jxEcbJ_sXqW0RVkXL6wyk6EGLMBW6EuNRyL-XyGVwyRkSEZFknX79tt-f6yYL4SuTKICw9xHY9AIi_0wy8yCEz7oUhPUk7x8EB_K07TTeMOqNBen1dljZvE/s1600/orez.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi85ZHnFXb_imCKKbPgxrO6jxEcbJ_sXqW0RVkXL6wyk6EGLMBW6EuNRyL-XyGVwyRkSEZFknX79tt-f6yYL4SuTKICw9xHY9AIi_0wy8yCEz7oUhPUk7x8EB_K07TTeMOqNBen1dljZvE/s400/orez.jpg" width="400" /></a></div>
<span lang="RO">Planta anuala din familia gramineelor, cu
radacini puternice, fasciculate si cu tulpini inalte de 80-120 cm. Asia este in
mod indiscutabil leaganul orezului, 95% din productia mondiala provenind din
aceasta zona. Nu ne mai mira astfel ca, pe langa "Buna ziua", formula
de salut cel mai des intalnita in China este: "Ai mancat?".
Parafrazand, v-as putea saluta in felul urmator: "Ati mancat orez
astazi?". Daca imi veti raspunde ca da, sa stiti ca nu ati facut un lucru
rau. Este unul dintre cele mai sanatoase alimente. Daca te-ai nascut in China,
vei fi sanatos, dar si indemanatic. Este nevoie de ceva rabdare pentru a manca
orez cu carne folosind, in loc de furculite, celebrele betisoare.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Compozitia chimica a orezului este insa cu
totul speciala. Are un continut redus de minerale, substante grase si proteine,
ceea ce il face foarte usor digerabil si potrivit pentru orice varsta. Orezul
are proprietati tonice si emoliente intestinale, dar si astringente. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">In tara noastra, a fost cultivat pentru prima
data la sfarsitul secolului al XVIII-lea. Deoarece are nevoie de temperaturi
ridicate in perioada de vegetatie (95-150 zile) si de umiditate abundenta, se
cultiva mai ales in Lunca Dunarii si in Campia de Vest. Se prefera in general
soiurile: banloc, agostano, precoce alorio, nano vialone, bego. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><b>Orez cu legume asortate </b><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">INGREDIENTE: 100 gr orez, 50 gr mazare boabe,
30 gr porumb, 50 gr morcovi. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">PREPARARE: Se taie morcovii cubulete si se pun
la fiert cu sare. Cand sunt aproape gata, se adauga mazarea si porumbul si se
mai tin putin. Separat, se fierbe orezul in jumatate de litru de apa cu sare,
timp de 20 de minute. Se scurg legumele si orezul si apoi se amesteca. Se pot
adauga diferite condimente: oregano, cimbru sau busuioc. .<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><b>Orez chinezesc </b><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">INGREDIENTE: 100 gr orez cu bob lung, 4 ardei
grasi, un morcov, 50 gr mazare, 100 gr ciuperci, sare, piper, ulei de masline,
sos de soia. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">PREPARARE: Orezul se fierbe cu sare, dupa care
se scurge. Morcovii, ardeii si ciupercile se taie feliute. Se incing trei
linguri de ulei de masline in tigaie si se calesc legumele, la foc iute, timp
de 2-3 minute. Se adauga orezul si se calesc impreuna inca trei minute. Se
condimenteaza cu piper si sosul de soia.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<br />
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">.</span></div>
Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5349464281868680969.post-23424580324938496812012-10-03T06:10:00.000-07:002013-08-01T06:11:14.039-07:00Borcanul meu cu muraturi<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhKwAN_lCaSEzj9thKA4j_9J2h9a2cG9X5FUogUDeS9-O2_UmOv1xuPib3kXN0IgbFzDpk76RnEtBBqI_KoYKM81IPA4l8sqy_wD5uHsDGlcszySMyCFKjRDTUqD2A7_99stmjmJE3dKAQ/s1600/muraturi.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="228" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhKwAN_lCaSEzj9thKA4j_9J2h9a2cG9X5FUogUDeS9-O2_UmOv1xuPib3kXN0IgbFzDpk76RnEtBBqI_KoYKM81IPA4l8sqy_wD5uHsDGlcszySMyCFKjRDTUqD2A7_99stmjmJE3dKAQ/s400/muraturi.jpg" width="400" /></a></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Toamna, la vremea cand aerul se umple de
funigei subtiri si de parfum de gutuie coapta, in gospodarii incepe o forfota
ca de musuroi in care se aduna provizii pentru iarna. Si, de fapt, exact despre
asta e vorba si in musuroaiele mai mari care sunt blocurile, strazile si
orasele in care ne-am obisnuit sa vietuim. Despre... provizii, adica. Iar in
camara iernii un loc de cinste il ocupa borcanele cu muraturi.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Daca ar fi sa intru intr-o astfel de casa in
plina miscare, daca ar fi sa descriu o gospodina indemanatica si atotstiutoare,
cu siguranta pe doamna Paula Duta as prefera-o. Pentru a va convinge, nu
trebuie decat sa-i treceti pragul. Te primeste cu multa caldura in bucatarie.
Nasul nu mai stie incotro sa adulmece. Se simte abundenta. Nu imi pot lua ochii
de la mormanul de legume aflat in fata mea. Dansa imi sesizeaza surprinderea si
imi spune zambind: le-am ales special pentru aceasta ocazie. Ocazia nu e, cum
s-ar crede, venirea noastra acolo, ci... pregatitul muraturilor. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Spre surprinderea mea, incepe discutia
dezvaluindu-mi un secret. Cele mai frumoase borcane cu muraturi vor fi acelea
care adapostesc ingenioase combinatii de fructe si legume. Dar nu oricum, ci
taiate in forme vesele (stelute, cubulete, rondele si flori). Cele mai multe
dintre muraturi se prepara dupa retete cat se poate de simple, fara un grad
prea mare de dificultate. "Felul in care se taie si se asaza legumele in
borcan spune totul despre gospodina care le prepara", completeaza doamna
Paula. Cu alte cuvinte, muraturi cu... personalitate. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Toate aromele pretioase ale toamnei pot fi
adunate intr-un borcan cu muraturi mixte. De ce anume ai nevoie? Raspunsul vine
prompt. Se aleg doua conopide mari si albe, doua verze rosii, o radacina de
telina, doi morcovi proaspeti. Se adauga, bineinteles, o puzderie de mirodenii:
boabe de mustar si piper, marar, cimbru, doi ardei iuti si doi catei de usturoi
(ca sa nu moara unul de dorul altuia), hrean si nelipsita sare. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">De acum incepe adevarata forfota. Conopida se
rupe repejor in buchetele mici si varza rosie se taie in felii subtiri (cu
cotor cu tot - nu poti sa arunci asa o bunatate!). Se asaza in borcan,
alternand legumele. Se presara boabe de piper si mustar, cimbru si doua
radacini de hrean. Separat, punand cate 50 de grame de sare la fiecare litru de
apa, se prepara o saramura. Dupa ce a fiert, se toarna in borcan cat inca mai
este calda. Borcanul se lasa nelegat cateva zile. Farmecul acestor muraturi il
da varza rosie, care, darnica din fire, isi va lasa culoarea in toate
legumele. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Inca o reteta: ardeii grasi cu legume. Tot
ceea ce trebuie sa faceti este sa ii alegeti pe cei mai frumosi din piata, sa-i
spalati si sa le scoateti cotoarele. Se pregateste un amestec: varza alba,
telina, pastarnac, morcovi si radacina de patrunjel. Toate acestea se dau prin
razatoare. Se presara cu putina sare si se lasa doua-trei ore la inmuiat.
Otetul - cu sare, foi de dafin, piper - se pune la fiert. Ardeii se umplu cu
amestecul de zarzavat si legume. Se toarna otetul fierbinte si se leaga
borcanul. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><b>GOGOSARI LA OTET </b><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Folositi numai gogosari foarte sanatosi si
aratosi. Pentru fiecare litru de otet se adauga 2 litri de apa si cate o lingura
de sare pentru fiecare litru de compozitie. Se fierbe in clocot si se adauga
apoi un borcan de miere (500 gr), care se va dizolva in apa fierbinte. Dupa ce
curatati si asezati gogosarii in borcan, adaugati conopida, morcovi si frunze
de telina. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><b>CONOPIDA CU PORUMB </b><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Reteta aceasta se face mai la inceputul
toamnei, caci aveti nevoie de porumb care abia ce a trecut de faza numita
"in lapte". Pe langa acestia, mai cumparati conopida, 5-6 radacini de
hrean, o telina taiata rondele si frunzele de telina. Saramura se prepara din
apa, otet, sare (1 l de otet, 2 l de apa si o lingura de sare pentru fiecare
litru de compozitie). <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><b>TIPSURI</b><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpFirst" style="mso-list: l0 level1 lfo1; text-indent: -.25in;">
<!--[if !supportLists]--><span lang="RO" style="font-family: Symbol; mso-bidi-font-family: Symbol; mso-fareast-font-family: Symbol;">·<span style="font-family: 'Times New Roman'; font-size: 7pt;"> * </span></span><!--[endif]--><span lang="RO">Vasele in care veti conserva
muraturile pe timpul iernii trebuie alese cu multa atentie. Cele mai bune sunt
borcanele cu gatul cat mai ingust si sticlele cu gatul larg. Toate trebuie sa
fie de buna calitate si sa nu aiba nici o ciobitura. In general, vasele ciobite
denota saracie. La fel de importante sunt capacele. Pentru reusita conservelor
este foarte important sa inchideti borcanele ermetic si sa nu le umpleti
complet (se poate lasa un spatiu de doua-trei degete). <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="mso-list: l0 level1 lfo1; text-indent: -.25in;">
<!--[if !supportLists]--><span lang="RO" style="font-family: Symbol; mso-bidi-font-family: Symbol; mso-fareast-font-family: Symbol;">·<span style="font-family: 'Times New Roman'; font-size: 7pt;"> * </span></span><span style="text-indent: -0.25in;">Borcanele se pot acoperi
deopotriva cu capace metalice sau cu celofan. Pentru prima varianta trebuie sa
verificati filetul. Daca optati pentru celofan, asezati-l in doua straturi si
umeziti-l inainte cu apa rece pentru a evita lipirea acestuia de borcan. Sfoara
folosita pentru legat nu trebuie sa fie nici prea groasa incat sa taie celofanul,
dar nici prea subtire.</span><span style="text-indent: -0.25in;"> </span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="mso-list: l0 level1 lfo1; text-indent: -.25in;">
<!--[if !supportLists]--><span lang="RO" style="font-family: Symbol; mso-bidi-font-family: Symbol; mso-fareast-font-family: Symbol;">·<span style="font-family: 'Times New Roman'; font-size: 7pt;"> * </span></span><!--[endif]--><span lang="RO">Mare grija trebuie avuta si la
umplerea borcanelor cu lichid. Acesta fiind foarte fierbinte exista
posibilitatea de a le sparge. Pentru a evita acest dezastru se poate pune sub
borcan un cutit de metal si ca un plus de securitate, lichidul fierbinte se
poate turna direct pe un al doilea cutit.
<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="mso-list: l0 level1 lfo1; text-indent: -.25in;">
<!--[if !supportLists]--><span lang="RO" style="font-family: Symbol; mso-bidi-font-family: Symbol; mso-fareast-font-family: Symbol;">·<span style="font-family: 'Times New Roman'; font-size: 7pt;"> * </span></span><!--[endif]--><span lang="RO">Muraturile care au inceput sa faca
floare pot fi salvate de la alterare. Daca ati constatat ca exista acest
pericol, spalati bine cu apa clocotita capacul vasului, si marginea vasului.
Scoateti apoi saramura de la suprafata cu o lingura, strecurati-o printr-un
tifon dublu, stergeti marginea borcanului cu vata imbibata cu alcool si turnati
saramura in borcan tot prin tifon. <o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoListParagraphCxSpLast" style="mso-list: l0 level1 lfo1; text-indent: -.25in;">
<!--[if !supportLists]--><span lang="RO" style="font-family: Symbol; mso-bidi-font-family: Symbol; mso-fareast-font-family: Symbol;">·<span style="font-family: 'Times New Roman'; font-size: 7pt;"> * </span></span><!--[endif]--><span lang="RO">Muraturile in otet sterilizate se
fierb bine, aproximativ 30 de minute din momentul in care incepe sa clocoteasca
apa, iar otetul se adauga numai ca sa dea un gust placut, in cantitate mica.</span></div>
Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5349464281868680969.post-61536394913234107192012-09-29T00:31:00.002-07:002012-09-29T00:31:45.745-07:00Pere de carnePrimesc zilele acestea un telefon din Timisoara. Doamna Luci, cum se recomanda, imi spune povestea unei carti de bucate vechi de aproape un veac, "cartea dupa care, acum 50 de ani, o vecina care era bucatareasa a gatit la nunta mea". Las pentru mai tarziu subiectul - cine stie, poate ne vom incumeta intr-o zi sa ajungem acolo, caci prea bogat in influente culinare de tot felul e si Banatul - si vom poposi si in bucataria doamnei Luci.
In schimb, o sa-mi permit sa va relatez, in doar cateva minute, uimirea pe care mi-a provocat-o un fel de mancare pus pe masa de o buna prietena, Cornelia Moise, de felul ei dintr-un sat de pe langa Caransebes. N-am prea inteles eu de ce, dupa un delicios drob de vinete si o supa de fasole verde cu chisatura (chisatura e un fel de pasta obtinuta din slanina taiata marunt si amestecata cu ceapa tocata), am trecut direct la... desert. Cel putin asa am crezut eu, cand am vazut pe platou ditamai perele, tavalite prin pesmet si prajite.Citeste continuarea pe <a href="http://www.albumliterargastronomic.blogspot.ro/">Album literar-gastronomic</a>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5349464281868680969.post-40313336236496045702012-08-19T00:53:00.003-07:002012-08-19T00:53:41.499-07:00Fotografii surprinzătoare: Furculiţa înfiptă în… apa lacului Leman, la VeveyMontată prima dată în 1995 şi “expulzată” după câteva luni, “reîntoarsă” pe cheiul din Vevey în 2007, cu prilejul expoziţiei “Couverts découverts”, “La Fourchette” a devenit, în sfârşit, oficial, unul dintre simbolurile oraşului.
Englezul Thomas Coryat amintea în 1608, ca pe o curiozitate, obiceiul italienilor de a se servi de furculiţă, notând cu umor că, fiindcă adoptase obiceiul, fusese numit şi el “furcier” (sau “poartă furcă”). După patru secole, “Furculiţa din Vevey” a avut nevoie şi ea de ceva timp ca să fie acceptată.
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhBjhVXF0UJdWSyv-XGEGEfKc9EzzfiAluvCCW7iV4dFbwmgvbcQ7rKK16X9WL6tEWNWbn0GSSUFbDW7wVPTWjMbEvp2oBI7p0QPcv33hKnSu46ostvL3hXZI_m26uCL5rDdtlvV6I1beLJ/s1600/Furculita+de+la+Vevey.jpg" imageanchor="1" style="clear:right; float:right; margin-left:1em; margin-bottom:1em"><img border="0" height="240" width="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhBjhVXF0UJdWSyv-XGEGEfKc9EzzfiAluvCCW7iV4dFbwmgvbcQ7rKK16X9WL6tEWNWbn0GSSUFbDW7wVPTWjMbEvp2oBI7p0QPcv33hKnSu46ostvL3hXZI_m26uCL5rDdtlvV6I1beLJ/s320/Furculita+de+la+Vevey.jpg" /></a></div> Ar trebui să-i spunem: Furculiţa. Cu “F”. Câtă vreme, şi la propriu, şi la figurat, este cel mai mare obiect – instrument, tacâm – de acest fel care s-a construit vreodată. Iar dacă e să credem în legendele cu uriaşi, atunci cu siguranţă nu poate fi decât ustensila cu care vreunul dintre aceştia ducea la gură hălci imense de mâncare. Furculiţa de la Vevey, cu dinţii înfipţi în… apa lacului Leman, a devenit unul dintre simbolurile cantonului elveţian Vaud, ca şi viile de la Lavaux – cele intrate în patrimoniul UNESCO, datorită, pe de o parte, altitudinii la care cresc şi, pe de altă parte, efectului celor “trei sori” care coc strugurii. Dar despre vie şi struguri, altădată… Dacă vrei să-ţi dai o întâlnire de dragoste pe malul lacului, la Vevey, e suficient să spui: “Ne vedem la Chaplin”. De fapt, mai nimerit ar fi să zici “La Charlot”, pentru că personajul, iar nu actorul, este cel omagiat, printr-o sculptură în bronz, în mărime naturală. Dacă eşti român, cu siguranţă vei prefera alte două locuri de întâlnire, situate nu departe de geniul cinematografiei: bustul Annei de Noailles, visând la promisiunile timpului, ori pe cel al lui Eminescu, fixat pe un soclu din… cărţi de bronz. Însă de ceva vreme cel mai cunoscut reper este “La Fourchette”. “Furculiţa“. Citeste mai mult si vezi fotografiile pe <a href="http://vacantierul.ro/fotografii-surprinzatoare-furculita-infipta-in-apa-lacului-vevey/">Vacantierul</a>.Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5349464281868680969.post-3745812038861618682012-08-19T00:48:00.007-07:002012-08-19T00:48:56.078-07:00Ada Kaleh: fructe dintr-un paradis pierdutDaca urcati scarile metroului din statia Titan si masurati la pas cateva strazi ce se pierd inspre plamanul verde al parcului de cartier e imposibil sa nu zariti acei smochini ca o oaza exotica intr-un peisaj cu blocuri din anii ’70. Desi frunzele lor patate nu mai ascund de mult fructe zemoase, iar trunchiurile au imbracat hainuta de postav pentru iarna, oamenii ii recunosc de la distanta. Primul gand a fost sa stiu cine i-a plantat si are grija de ei; prima revelatie: sa-l descopar pe botanistul amator, Gheorghe Bob, un pensionar mutat la Bucuresti in 1968 tocmai din insula Ada- Kaleh. Gheorghe Bob a trait pe un teritoriu lung de vreun kilometru si lat de jumatate. O insula asa de mica, incat Jules Verne i-ar fi putut pune elice! Ada- Kaleh a fost inundata in 1970 pentru a face loc acumularii de la Portile de Fier. Dar inainte de scufundare? Ce-a fost? Gheorghe Bob se asaza in dreptul ferestrei apartamentului sau de la etajul I si incepe sa ne povesteasca: “Aveam 6 ani cand, prin 1949, am vazut, pe Ada-Kaleh, pentru prima data, smochinii; asta era in curtea unui turc pe nume Hairi Nuri. Tot ce vezi cu ochi de copil ramane. In casa locuiau trei familii: noi, Omer Hairi si preotul ortodox roman..." Citeste mai mult pe <a href="http://vacantierul.ro/ada-kaleh/">Vacantierul</a>.Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5349464281868680969.post-12222534739967653252012-08-19T00:48:00.003-07:002012-08-19T00:48:23.574-07:00Fantana calatorului…De ghizdul fantanii de la poarta sta sprijinit cerul. “Fantana asta”, imi spunea bunicul, cu vocea indulcita de lumina lunii, “e axul lumii. Nu, draga mea, nu-i nici o saga! Uita-te, tu, numai cum rasar in ea stelele. Si uita-te si-n cer, sa vezi cum ii fac rotocoale-rotocoale apele, de-ai zice ca abia ce-am aruncat cu piatra in dansa…” Ii urmam vorbele si priveam apa – cu un firicel de teama innodandu-mi sufletul – cu trupul usor aplecat peste ghizdurile fantanii. Ma trageam apoi departe de adancul racoros si imi afundam privirea in inaltimi… Si-n ceruri se roteau cercuri de apa ori poate erau cercurile de stele ale Caii Lactee…
Acolo, la fantana de langa poarta, din care beau apa toti trecatorii, am ascultat intaiele povesti. Si-n povesti fantanile erau odihnitoare, salvatoare, intelepte. Fata lor reflecta adevarurile de care nu te puteai ascunde si din miezul lor izvorau miracole. Sunetul lantului care aducea la lumina ciutura cu povesti era, pentru mine, asemeni unui cantec de leagan. “Apa poate fi buna si pentru suflete”, spunea bunicul in timp ce-mi intindea o ulcica plina cu apa abia scoasa din fantana… Citeste mai mult pe <a href="http://vacantierul.ro/fantana-calatorului/">Vacantierul</a>.Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5349464281868680969.post-33364971814799210682012-08-11T08:24:00.000-07:002012-08-11T08:24:40.636-07:00Locuri ocrotite de ape si soare: Manastirea Sfanta Elena de la Mare<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
“Dumnezeul marilor si al oceanelor” a suflat har asupra promontoriului dintre cer si mare. Asa a aparut, nu dupa multa truda, manastirea asezata nefiresc pe un petic de pamant ce se pravaleste amenintator in valurile marii.
Dupa ce treci de statiunea Costinesti si de calea ferata, drumul spre manastire coteste spre dreapta si merge tot inainte, cale de cativa kilometri. Drumul e proaspat pietruit, iar in lumina soarelui straluceste usor, contrastand cu goliciunea peisajului inconjurator. Nici urma de copaci sau vegetatie bogata. Doar plante micute si multi scaieti. Un loc in care viata se straduieste din greu sa nu se franga.
Intrarea in curtea manastirii este strajuita de teii plantati acum cativa ani de prima maica stareta a locasului. Dar o data ce treci pragul portii, iti dai seama de ce Dumnezeu nu s-a sfiit sa se dezvaluie pe sine in aceste locuri. Bisericuta, neasemuit de alba, se inalta dreapta spre cer, in timp ce in zare totul e senin. Nu mai exista cer sau mare. Doar credinta. Dumnezeu salasluieste in fiecare piatra, in fiecare caramida si in fiecare culoare asternuta pe peretii bisericii. Si restul e tacere. Tacere si pace in suflete. Impacare cu tot ceea ce a fost sa fie si va fi.
Sfintita in 1996, Manastirea “Sfanta Elena de la Mare” este si astazi o dovada vie a visului ce se implineste in rugaciune. “Cat iti ingaduie Dumnezeu, atata este”, spun oamenii de prin aceste locuri. Iar Dumnezeu a ingaduit pana acum multe, semn ca cele patru maicute, truditoare intru slava Domnului, au reusit cumva sa se faca pretuite de catre Dumnezeu.
Citeste mai mult pe <a href="http://vacantierul.ro/manastirea-sfanta-elena-de-la-mare/">Vacantierul</a>.
<br /></div>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5349464281868680969.post-37245863330607666062012-08-11T05:57:00.000-07:002012-08-11T05:57:04.493-07:00Satay şi ketupat. Gusturile Malaysiei<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
Pentru orice turist occidental, “satay” are un corespondent într-un univers cunoscut. Sunt, pur şi simplu, frigărui. Grecii le-ar numi suvlaki. Însă în Malaysia, Singapore şi Indonezia le vei întâlni cu acest nume: “satay”. Sunt deosebite de frigăruile noastre prin faptul că se marinează într-un sos special şi se mănâncă împreună cu sosuri şi alte adaosuri.
Reţeta pentru marinată şi sosul de alune variază de la regiune la regiune. Dar până şi această variaţie a reţetei ne vorbeşte despre un trecut în care gastronomia locală a fost influenţată de arabii din Orientul Mijlociu, cu care Malaysia făcea comerţ în mod tradiţional. În Malaysia, ca şi în Singapore, vedeai adeseori vânzători ambulanţi care cutreierau străzile vânzând satay. Aceşti vânzători de ceea ce astăzi am numi “fast-food” (în stil oriental) au ajuns mai târziu să-şi stabilească magazinele pe marginea drumului.
Citeste mai mult in articolul <a href="http://vacantierul.ro/satay-ketupat-malaysia/">Satay şi ketupat. Gusturile Malaysiei</a>.<br /></div>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5349464281868680969.post-15514540066953943602012-08-11T05:55:00.001-07:002012-08-11T05:55:32.816-07:00Sosul turistului. O poveste adevarata<div dir="ltr" style="text-align: left;" trbidi="on">
Vara, munte, patru tineri obositi si exasperati de urcusul care nu se mai termina, doua corturi, o butelie, o harta, nici o busola, rucsaci grei ca niste pietroaie, multe conserve de carne, peste si pateu, paste, supe la plic, o bucata zdravana de slanina afumata, vin rosu “puterea ursului” si multe sticle cu ketchup.
Scenariul tipic unei excursii la munte. Nici meniul nu este spectaculos si nu da batai de cap. Dimineata: paine cu pateu si ketchup (la alegere, doar paine cu margarina si ketchup), feliute de sunca cu ketchup, ceai (fara ketchup as spune eu, dar nu sunt in masura sa decid). La pranz: invariabila supa la plic (chinul cel mai mare este sa pescuiesti taieteii de pe fundul oalei), paste cu ketchup sau carne conservata cu piure si ketchup. Seara: peste in ulei sau cu sos de tomate, evident cu… ketchup. La munte, totul se mananca cu ketchup. Este condimentul universal, acceptat in unanimitate, fara de care ajungi sa te plictisesti de ceea ce ai in farfurie. Unii dintre turisti, mai inovatori, au creat combinatii care te lasa cu gura cascata: felii de paine cu straturi succesive de margarina, gem si ketchup. Desi n-au murit… inca, nu va sfatuiesc sa faceti ca ei.
Dar sa trecem la lucruri mai… serioase.
Se pare ca stramosul ketchup-ului s-a nascut pe taramurile insorite ale Chinei. Purta numele de “kachiap” si nu era altceva decat saramura (apa de mare si ierburi aromate) ramasa de la conservarea pestelui. Din aceasta cauza, gustul se apropia mai mult de cel de soia decat de cel dulce-acrisor al otetului. In secolul al XVII lea, sosul chinezesc ajunge si in Europa, fiind purtat peste mari si tari de corabiile olandeze si britanice. Bineinteles ca europenii au avut grija sa-l adapteze gustului lor. Prima reteta de ketchup publicata vreodata dateaza din anul 1727 si a aparut in Anglia. Printre ingrediente se aflau: ansoa, ceapa verde, otet, vin alb, condimente dulci (nucsoara, ghimbir, cuisoare), piper si coaja de lamaie. Colonistii americani “au imprumutat” reteta de la britanici. Asta nu inseamna ca nu au incercat la randul lor sa o transforme. Pentru inceput au adaugat ciuperci si nuci, dar in cele din urma, la mijlocul secolului al XIX-lea, s-a ajuns la reteta clasica de astazi. Se pare ca in cele din urma americanii s-au convins ca rosiile nu sunt deloc otravitoare. Din ce se prepara ketchup-ul? Pur si simplu: rosii, otet, zahar, scortisoara, ardei iute si sare.
Afla si cateva retete de ketchup citind si <a href="http://vacantierul.ro/sos-turist-poveste-adevarata/">Sosul turistului. O poveste adevarata</a>
<br /></div>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5349464281868680969.post-90232428407784720822012-08-09T12:38:00.002-07:002012-08-09T12:38:27.613-07:00Un lunch in NepalRar am cunoscut o persoana ca prof. dr. Ovidiu Bojor! Octogenar – varsta la care multi semeni nu mai concureaza cu timpul, de o simplitate cuceritoare si un bun-simt mostenite din Maramuresul bunicilor sai, omul acesta aduce cu sine experienta anilor petrecuti la poalele Himalayei. Expert al Natiunilor Unite pentru programele de dezvoltare industriala, doctorul-farmacist a participat la numeroase misiuni in Asia (India, Tibet, Nepal), de unde s-a intors cu o descoperire ce-ar fi putut sa-i aduca Premiul Nobel. Despre ce este vorba? In cursul expeditiilor, el a observat ca in zonele de munte oamenii nu sufera de diabet. Urmarindu-le alimentatia curenta, a remarcat consumul de castravete asiatic, un soi amar, dupa care simteau imediat nevoia de zahar. Astfel, Ovidiu Bojor a descoperit insulina vegetala, extrasa din castravetele amar! Recuperare meritorie pentru memoria inaintasului sau, inventatorul insulinei sintetice, Nicolae Paulescu, cel care a pierdut Premiul Nobel dintr-o eroare birocratica. Insulina vegetala, sub forma medicamentului denumit INSUVEG, a devenit un panaceu pentru milioane de bolnavi carora Ovidiu Bojor le scrie, astazi, despre cum sa manance pentru a trai pana la adanci batraneti. In ultima sa carte, intitulata “Pledoarie pentru viata lunga”, citim despre cele sapte elemente care prelungesc existenta. Primul este alimentatia.
Profesorul Ovidiu Bojor a descoperit insulina vegetala studiind alimentatia traditionala nepaleza.
Citeste mai mult in articolul <a href="http://vacantierul.ro/lunch-nepal-ovidiu-bojor/">Un lunch in Nepal, cu prof. dr. Ovidiu Bojor</a>, pe <a href="http://vacantierul.ro">Vacantierul</a>.Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-5349464281868680969.post-17134501098002905032012-08-06T11:20:00.002-07:002012-08-06T11:20:24.951-07:00Itadaki Sushi sau Japonia din FloreascaJumătate “uliţă” patriarhală, jumătate pârleaz de sărit în lumea de fiţe a Dorobanţilor, strada pe care se află Itadaki Sushi – discretul restaurant japonez din Floreasca – nu te lasă să bănuieşti ce surprize îţi poate oferi şi cât de uşor vei ajunge la capătul lumii, chiar după prima… îmbucătură! Hai, după a doua, că nu toate felurile de sushi sunt atât de mititele, încât să le-nfuleci dintr-o dată. E de ajuns însă un simplu sashimi de somon ori un sushi nigiri spicy de ton ca să traversezi continente şi oceane – cam tot atât de “mers”, către est sau către vest – şi să ajungi în arhipelagul nipon.
Cu popasuri sensorial-gustative în… Alaska sau în California (excelent e un California tobiko, “tapetat” în icre de peşte-zburător)… sau oriunde pe planetă, după “toanele” unui sushi-fusion (să-i spunem aşa, generic), care combină tradiţia japoneză cu cea europeană, într-o manieră neaşteptată. Osaka-maki conţine parmezan (regele brânzeturilor italiene) cu ton şi icre de somon, Itadaki-maki te-mbie cu carne “blândă” de scoici Saint-Jacques, fâşii subţiri de anghilă (peştele-şarpe) şi Philadelphia Cheese ş.a.m.d. Anume am omis, din şirul de ingrediente, orezul pregătit în stil japonez, cu bob lipicios şi tare, “marinat” în oţet de… orez, şi-o seamă de alte elemente tipic japoneze precum foiţa de alge, sosul de soia şi wasabi, căci e de la sine înţeles că ele se află acolo unde le e locul… Adică pe platoul de sushi.
Citeste mai mult pe <a href="http://vacantierul.ro/itadaki-sushi-sau-japonia-din-floreasca/">Vacantierul</a>Unknownnoreply@blogger.com0